Înregistrare 
Pentru mii de șoferi de camion, situația este una cunoscută: ajung la încărcare sau descărcare, iar la rampă li se cere să pună mâna pe marfă, paleți sau ambalaje.
De la 24 iulie 2026, situația juridică s-a schimbat.
Legea nr. 100/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 520 din 24 iunie 2026, stabilește reguli clare privind operațiunile de încărcare și descărcare pentru transporturile rutiere contra cost efectuate cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 12,5 tone.
Iar una dintre prevederile care interesează direct transportatorii este foarte clară: șoferul nu poate fi constrâns să încarce sau să descarce marfa de către beneficiar, furnizor, intermediar sau reprezentanții acestora.
____________
Lucrezi in transport? Atunci merita sa fii cu un pas inainte.
______________
Articolul 2 alin. (1) stabilește că, pentru vehiculele de transport rutier contra cost de mărfuri cu MTMA mai mare de 12,5 tone, conducătorul auto nu poate fi constrâns de:
să efectueze operațiuni de încărcare sau descărcare a mărfurilor, suporturilor ori ambalajelor.
Asta înseamnă că responsabilitatea pentru operațiunile de la rampă nu mai poate fi transferată pur și simplu către șofer prin presiune sau printr-o practică devenită obișnuință.
Legea prevede o situație în care șoferul poate efectua operațiuni de descărcare.
Este vorba despre transporturile specializate, atunci când natura transportului impune acest lucru, iar posibilitatea respectivă este prevăzută în contractul individual de muncă sau într-un act adițional încheiat cu propriul angajator.
Prin urmare, nu trebuie interpretat că șoferul nu poate efectua niciodată nicio operațiune de acest tip.
Diferența esențială este între a fi obligat și a accepta în condițiile prevăzute de lege.
Aici apare una dintre cele mai importante prevederi pentru transportatori și casele de expediții.
Articolul 3 alin. (1) prevede că sunt nule de drept clauzele contractuale asumate de transportator prin care conducătorii auto sunt obligați să încarce sau să descarce mărfuri, suporturi sau ambalaje, în afara situațiilor prevăzute de lege.
Cu alte cuvinte, faptul că o astfel de obligație a fost trecută într-un contract comercial nu înseamnă automat că ea poate fi impusă șoferului.
Legea introduce însă o nuanță importantă.
Conducătorul auto poate să își dea consimțământul expres, în scris, pentru efectuarea operațiunilor, cu respectarea legislației privind securitatea și sănătatea în muncă.
Noua lege introduce și sancțiuni distincte.
Dacă beneficiarul transportului, furnizorul mărfurilor sau intermediarul îl constrânge pe șofer să efectueze operațiuni de încărcare sau descărcare, amenda este cuprinsă între:
Sancțiunea se aplică beneficiarului, furnizorului sau intermediarului, după caz.
Există însă și o obligație importantă pentru transportator.
Dacă transportatorul introduce în contracte clauze prin care își obligă șoferii să efectueze astfel de operațiuni, în afara excepțiilor prevăzute de lege, sancțiunea este:
Așadar, legea nu pune responsabilitatea exclusiv pe client.
Și transportatorul trebuie să își verifice propriile contracte și proceduri.
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se poate face de către personalul împuternicit al Inspecției Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, precum și de personalul ISCTR.
Inspectorii pot solicita documente justificative privind transporturile și pot efectua verificări:
Prin urmare, nu este vorba doar despre o regulă „pe hârtie”. Legea stabilește și mecanismul de control.
Pentru firmele de transport, schimbarea nu înseamnă doar să îi spună șoferului „nu mai descarci”.
Este necesară o verificare a documentelor și a modului în care sunt organizate cursele.
În primul rând trebuie analizate:
1. Contractele de transport
Trebuie verificate clauzele prin care șoferului îi sunt transferate obligații privind încărcarea sau descărcarea.
2. Contractele individuale de muncă și actele adiționale
În special în cazul transporturilor specializate, unde legea prevede o excepție.
3. Procedurile interne
Firma trebuie să stabilească foarte clar cine răspunde de operațiunile de la rampă și în ce condiții poate interveni conducătorul auto.
4. Relația cu expeditorii și beneficiarii
Pentru că noua legislație stabilește responsabilități și pentru furnizorii mărfurilor, beneficiari și intermediari.
Aici trebuie făcută o distincție importantă.
Legea nr. 100/2026 reglementează, în textul său, transportul rutier contra cost de mărfuri cu vehicule având MTMA mai mare de 12,5 tone. Textul legii stabilește principiile și responsabilitățile, însă anumite situații practice, în special cele care implică operațiuni transfrontaliere, trebuie analizate în raport cu legislația aplicabilă și cu normele metodologice.
De aceea, transportatorii care efectuează curse internaționale nu ar trebui să plece de la ideea că orice situație întâlnită în străinătate poate fi soluționată exclusiv prin invocarea Legii nr. 100/2026.
Regulile aplicabile în țara în care se desfășoară operațiunea trebuie, de asemenea, verificate.
Articolul 6 al Legii nr. 100/2026 prevede că Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii trebuie să elaboreze normele metodologice de aplicare în termen de 60 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial.
Aceste norme sunt importante pentru aplicarea practică a legii.
Pentru transportatori, expeditori, beneficiari și case de expediții, aici se află una dintre următoarele etape importante: cum vor fi aplicate concret noile reguli și cum vor fi documentate situațiile constatate la control.
În esență, Legea nr. 100/2026 schimbă raportul de responsabilități de la rampă.
Șoferul unui vehicul vizat de lege nu poate fi pur și simplu obligat de client, furnizor sau intermediar să încarce ori să descarce marfa.
În același timp, transportatorul trebuie să își verifice propriile contracte și proceduri, pentru că și el poate fi sancționat dacă introduce obligații contrare legii. Iar beneficiarii și intermediarii trebuie să fie atenți la modul în care formulează comenzile și condițiile de transport.
Practic, ceea ce se întâmplă la rampă poate avea de acum o consecință juridică mult mai clară decât până acum.
Primul lucru este să nu transforme situația într-un conflict personal.
Este important să fie clarificate:
Pentru transportator, documentarea corectă a situației poate deveni esențială în cazul unui control sau al unui litigiu.
Legea nr. 100/2026 nu privește doar șoferul.
Ea schimbă responsabilități între transportator, furnizor, beneficiar și intermediar.
De aceea, efectele sale se vor vedea nu doar în cabină, ci și în comenzile de transport, contracte, procedurile de lucru și relația dintre expeditor și transportator.
Pentru o industrie în care timpul petrecut la rampă, responsabilitatea pentru marfă și atribuțiile șoferului generează frecvent conflicte, noul cadru legislativ merită urmărit atent.
Iar următorul punct important este apariția normelor metodologice.
EuroBursaTransport va urmări modificările și clarificările oficiale care pot afecta direct transportatorii și expeditorii.
______________
______________
Citeste si:
