Contractul de transport
Postat in data: 20.02.2013
TIP
DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT
(Titlul XII – COD COMERCIAL)
Art. 413 - Contractul de transport are loc intre expeditor sau acela care da insarcinarea pentru transportul unui lucru si intreprinzatorul care se obliga a-l face in numele sau propriu si in socoteala altuia, ori intre unul dintre acestia si carausul ce se insarcineaza a-l face.
Se numeste "caraus" persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa transporte, sau sa faca a se transporta, un obiect oarecare.
Obligatiunile intre expeditor si intreprinzatorul de transporturi pe apa si capitan sau patron, sunt regulate prin dispozitiunile prevazute in cartea II-a a acestui cod.
Art. 414 - Expeditorul trebuie sa dea carausului care i-ar face cerere o scrisoare de carat.
Scrisoarea de carat poate fi la ordin sau la purtator.
Forma si efectele girului scrisorii de carat sunt reglementate prin dispozitiunile titlului IX din aceasta carte.
Art. 415 - Scrisoarea de carat trebuie sa fie data, subscrisa de expeditor si sa cuprinda:
1. Natura, greutatea, masura sau numarul lucrurilor de transportat si daca lucrurile sunt in lazi sau pachete si calitatea acestora, numarul si sigiliile sau marcile puse pe dansele;
2. Numele expeditorului si locuinta sa;
3. Numele si locuinta carausului;
4. Locul de destinatiune si persoana destinatarului, cu aratare daca scrisoarea de carat este la ordin sau la purtator;
5. Portul sau pretul transportului si sumele datorate carausului pentru expeditiune, adaogandu-se cheltuielile anticipate sau de provizion;
6. Timpul in care trebuie sa fie facut transportul sau, cand transportul are loc pe calea ferata, daca trebuie facuta cu mare sau mica iuteala;
7. Celelalte stipulatiuni asupra carora partile s-au inteles.
Expeditorul se poate desemna el insusi ca destinatar.
Art. 416 - Expeditorul este dator a incredinta carausului actele de vama sau altele ce ar fi de trebuinta; el este raspunzator de cuprinsul si regularitatea lor.
Art. 417 - Carausul va da expeditorului, cand acesta i-ar cere, un exemplar al scrisorii de carat, subscris de dansul.
Daca scrisoarea de carat e la ordin sau la purtator, girul sau remiterea exemplarului semnat de caraus, transfera posesiunea lucrurilor transportate.
Conventiunile necuprinse in scrisoarea de carat nu au nici o tarie, fata cu destinatarul sau posesorul exemplarului scrisoarei de carat la ordin sau la purtator, ce a fost subscris de caraus.
Art. 418 - Daca carausul primeste lucrurile de transportat fara nici o rezerva, se presupune ca ele nu prezinta vicii aparente de imbalotare.
Art. 419 - Carausul este dator sa faca expeditia lucrurilor de transportat dupa ordinea in care le-a primit, afara daca prin natura lor, din cauza destinatiei ce acele lucruri au, sau pentru alte cuvinte, nu ar trebui sa se urmeze intr-altfel, sau daca nu ar fi impiedicat de vreun caz fortuit sau forta majora.
Art. 420 - Daca, din caz fortuit sau forta majora, transportul este impiedicat sau peste masura intarziat, carausul trebuie sa incunostiinteze indata pe expeditor, care are facultatea de a rezilia contractul, platind numai cheltuielile facute de caraus, si daca impiedicarea are loc in timpul efectuarii transportului, carausul are inca dreptul la plata portului in proportiune cu drumul facut. In amandoua cazurile se va inapoia carausului exemplarul scrisorii de carat la ordin sau la purtator, pe care l-a subscris.
Art. 421 - Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul si de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane decat aceea aratata in scrisoarea de carat, ori va dispune cum va crede de cuviinta; dar este dator a plati carausului cheltuielile facute si pagubele directe si imediate rezultand din executarea acestui contraordin.
Obligatiunile carausului de a executa ordinul expeditorului inceteaza din momentul in care, lucrurile fiind ajunse la locul de destinatiune, persoana careia ii sunt destinate si care poseda actele necesare a facut cererea de predare carausului, sau din momentul in care acesta i-a remis scrisoarea de carat. In aceste cazuri, numai destinatarul lucrurilor transportate are facultatea de a dispune de dansele.
Daca scrisoarea de carat este la ordin sau la purtator, dreptul aratat in prima parte a acestui articol este al celui ce poseda exemplarul scrisorii de carat, subscris de caraus. Carausul primind contra-ordin, are dreptul sa ceara restituirea exemplarului sus zis, sau, daca destinatiunea lucrurilor de transportat s-a schimbat, el poate pretinde o noua scrisoare de carat.
Art. 422 - Termenul predarii lucrurilor transportate se hotaraste prin invoirea partilor. In lipsa, el este lasat la aprecierea judecatii.
Art. 423 - Carausul este raspunzator de faptele subordonatilor sai, de ale tuturor carausilor succesivi si de ale oricarei alte persoane careia dansul i-a incredintat facerea transportului.
Art. 424 - Diferitii carausi au dreptul de a face sa se declare, pe scrisoarea de carat sau intr-altfel, starea in care se afla lucrurile ce se transporta in momentul cand ele le sunt incredintate.
In lipsa unei asemenea declaratiuni, se presupune ca ei au primit lucrurile in buna stare si conform cu aratarile cuprinse in scrisoarea de carat.
Art. 425 - Carausul este raspunzator de pierderea sau stricaciunea lucrurilor ce i-au fost incredintate spre transport, din momentul in care le primeste pana la acela al predarii lor destinatarului, afara daca nu probeaza ca pierderea sau stricaciunea au provenit din caz fortuit sau din forta majora, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului.
Art. 426 - Daca sunt de transportat lucruri fragile, sau care se strica usor, animale sau lucruri pentru care transportul urmeaza sa fie facut in anume conditiuni, administratiunile cailor ferate pot stipula ca pierderea sau stricaciunea sa se presupuna ca provenita din viciul lucrurilor transportate, din cauza naturei lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului, afara numai daca ele sunt in culpa vadita.
Art. 427 - Stricaciunile se vor proba conform dispozitiunilor art. 71, si expeditorul, posesorul scrisorii de carat sau destinatarului, dupa distinctiunile prevazute in art. 421, poate fi autorizat de catre justitie sa ceara predarea lucrurilor transportate, cu sau fara cautiune.
Art. 428 - In caz de intarziere in efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, carausul pierde o parte din pretul transportului, in proportiune cu durata intarzierii si pierde intreg pretul transportului, daca intarzierea a durat indoit de timpul hotarat pentru facerea transportului, afara de pagubele mai mari de care este raspunzator, daca s-ar proba ca ele au provenit din aceasta cauza.
Carausul nu este responsabil de intarziere, daca probeaza ca ea a provenit din caz fortuit sau forta majora, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului.
Lipsa mijloacelor indestulatoare de transport nu ajunge pentru a justifica intarzierea.
Art. 429 - Carausul isi poate margini raspunderea pana la concurenta unei sume de atat la suta pentru lucrurile care, prin natura lor, sunt supuse in timpul transportului la o micsorare in greutate sau in masura. Aceasta suma trebuie sa fie hotarata mai dinainte si specificata pentru fiecare lada sau colet, daca lucrurile sunt impartite in lazi sau colete.
Carausul nu poate beneficia de conventiunea prin care dansul si-a marginit raspunderea, daca expeditorul sau destinatarul probeaza ca micsorarea nu a provenit din natura lucrurilor, sau daca probeaza ca, dupa imprejurarile ce au avut loc, micsorarea nu putea ajunge la aceea hotarata de parti.
Art. 430 - Paguba provenita prin pierdere sau stricaciune se calculeaza dupa pretul curent al lucrurilor transportate la locul si in timpul predarii. Pretul curent se stabileste dupa dispozitiunile art. 40, scazandu-se cheltuielile ce intotdeauna se fac in caz de pierdere sau stricaciune.
Daca paguba este cauzata prin dol sau neglijenta vadita, cuantumul despagubirii se determina dupa dispozitiunile art. 1084 si 1806 din Codul civil.
In caz de pierdere a obiectelor unui calator predate carausului fara aratarea continutului, cuantumul despagubirii se determina dupa imprejurarile particulare ale faptului.
Art. 431 - Carausul nu raspunde de lucrurile pretioase, bani si titluri ce nu i-au fost declarate, si in caz de pierdere sau stricaciune nu este raspunzator decat de valoarea aratata.
Art. 432 - Dupa ajungerea lucrurilor transportate, sau dupa trecerea zilei in care ele trebuiau sa ajunga la locul de destinatie, destinatarul poate exercita toate drepturile derivand din contractul de transport, precum si actiunile de despagubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrurilor si a scrisorii de carat.
Art. 433 - Carausul nu este obligat sa predea lucrurile transportate, pana cand persoana ce se prezinta a le primi nu-si indeplineste obligatiunile.
In caz de neintelegere, daca destinatarul plateste suma ce crede ca datoreste, si depune in acelasi timp si diferenta pana la suma pretinsa de caraus, acesta este dator a-i preda lucrurile transportate.
Daca scrisoarea de carat e la ordin sau la purtator, carausul se poate opune ca sa faca predarea, pana la restituirea exemplarului subscris de dansul.
Art. 434 - Destinatarul are dreptul sa verifice cu cheltuiala sa, in momentul predarii, starea in care se afla lucrurile transportate, desi ele n-ar prezenta insa semne exterioare de stricaciune.
Destinatarul care primeste lucrurile e obligat sa plateasca ceea ce se datoreste pentru transport dupa scrisoarea de carat, precum si toate celelalte cheltuieli.
Art. 435 - Daca carausul preda lucrurile transportate, fara a arata sumele ce i se datoresc lui, carausilor anteriori sau expeditorului, sau fara a pretinde depunerea sumei asupra careia exista neintelegere, pierde dreptul de regres si ramane raspunzator catre expeditori si carausii anteriori pentru sumele ce li se cuvenea; are insa actiune contra destinatarului.
Art. 436 - Orice cerere de despagubire trebuie indreptata contra primului sau ultimului caraus. Se poate indrepta si contra carausului intermediar, cand s-ar proba ca paguba s-a cauzat in timpul cand acesta a facut transportul.
Orice carausi chemat a raspunde de fapte care nu sunt ale sale, are facultatea a chema in garantie sau pe carausul care l-a precedat imediat, sau pe carausul intermediar raspunzator de paguba, dupa dispozitiunile stabilite mai sus.
Art. 437 - Pentru toate creantele rezultand din contractul de transport, carausul are privilegiu asupra lucrurilor transportate pana la predarea lor destinatarului.
Daca sunt mai multi carausi, cel din urma dintre ei exercita drepturile celor anteriori.
Art. 438 - Daca nu se gaseste destinatarul, sau se iveste neintelegere in privinta primirii lucrurilor transportate, prezidentul tribunalului respectiv, sau judecatorul de ocol poate ordona depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea in care se afla lucrurile, si sa ordone vanzarea lor pana la concurenta sumelor datorite carausului, observandu-se formele prevazute de art. 71.
Daca nu e nici o contestatie, carausul, pentru a obtine plata ce i se datoreste, se va conforma dispozitiunilor art. 388.
Art. 439 - Daca in contractul de transport a fost prevazuta vreo clauza penala pentru neindeplinire sau intarziere a predarii, se poate cere si executarea transportului si clauza penala.
Pentru plata clauzei penale nu se cere ca paguba sa se probeze.
Cand s-ar dovedi ca paguba suferita este mai mare decat clauza penala, se poate cere diferenta.
Clauza penala nu poate sa aiba loc cand, in cazurile prevazute de art. 425 si 428, carausul nu este supus la raspundere.
Art. 440 - Plata portului si primirea fara rezerva a lucrurilor transportate, chiar cand plata portului ar fi fost facuta inainte, sting orice actiune contra carausului.
Cu toate acestea, actiunea contra carausului, pentru pierderea partiala sau stricaciunea ce nu se putea cunoaste in momentul predarii, subsista si dupa plata portului si primirea lucrurilor transportate daca se dovedeste ca pierderea sau stricaciunea a avut loc intre darea lucrului in primire carausului si predarea facuta de acesta, cu conditia insa ca cererea pentru verificare sa fie facuta indata dupa ce se va fi descoperit paguba, si nu mai tarziu decat cinci zile dupa primirea lucrurilor de catre destinatar.
Art. 441 - Orice stipulatiune care ar exclude sau ar margini in transporturile pe cale ferata, obligatiunile si raspunderile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 427, 428, 429, 430, 432, 433, 436, si 440, sunt nule si de nul efect, chiar daca ar fi fost permise prin regulamente generale sau particulare, afara numai de cazul cand prin tarife speciale s-ar stabili ca pretul transportului sa fie mai mic decat acela cuprins in tarifele ordinare.